Facebook Twitter Instagram Youtube

Analize

Deși Serbia s-a angajat pe traseul european, Vucic creează la Belgrad o narațiune pro-rusă

English version
Putin Vucic

Atunci când vorbim despre influența Rusiei, Serbia este un caz interesant de analizat datorită opiniei publice pro-ruse deja formate. Așadar, se pune întrebarea dacă Rusia are nevoie să investească în consolidarea influenței sale în Serbia, având în vedere că opinia publică este deja în favoarea sa. E suficient să ne uităm la cotidienele din Serbia, unde îl vedem adesea pe Vladimir Putin pe prima pagină, și la mass-media sârbească, care vorbește adesea despre Rusia, pentru a ne crea impresia că narațiunea pro-rusă este creată de ziariștii și editorii sârbi. Înseamnă că această narațiune nu este sponsorizată sau creată de Kremlin. Una dintre concluziile principale ale cercetării pe care am realizat-o în 2019 arată rolul puterii executive și al președintelui sârb Alexandar Vucic în crearea acestei narațiuni pro-rusești în cotidienele din Serbia.

Un cap de pod rusesc către Balcanii de Vest, cu binecuvântarea Belgradului

În ultimii ani, comunitatea internațională a tras cu insistență semnale de alarmă cu privire la extinderea și consolidarea influenței rusești în Balcanii de Vest, cu precădere în țările care se află în proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană. În acest fel, Rusia își demonstrează puterea, deși este conștientă de faptul că această regiune aparține, din punct de vedere geografic, Europei, în vreme ce din punct de vedere economic depinde în mare măsură chiar de Uniunea Europeană. Impresia creată este aceea că singura opțiune pe care o are Rusia este să acționeze într-o manieră obstrucționistă pentru a submina UE și NATO, spune analistul politic Dimitar Bechev. Cazul Serbiei este cu atât mai interesant, având în vedere legăturile religioase, istorice și tradiționale cu Rusia, pentru care Belgradul este cel mai important aliat politic al său în regiune și un loc de unde își poate lărgi și mai mult sfera de influență.

Pentru a vedea cum prezintă presa situația din Rusia și legăturile dintre Serbia și Rusia, am analizat peste 200 de articole de ziar, folosind metoda analizei cantitative și calitative a conținutului. În același timp, am analizat și portalul web Sputnik din Serbia, pentru a face o comparație între cotidienele sârbești (Politika, Kurir, Vecernje Novosti, Blic, Informer) și Sputnikul rusesc. După ce am realizat analiza de conținut, am vorbit cu 15 jurnaliști și editori ai unor cotidiene sârbești, precum și cu foști corespondenți la Bruxelles și Moscova. Discutând cu aceștia, am încercat să aflu cât mai multe despre presiunea la care sunt supuși, despre opiniile lor cu privire la Rusia și Uniunea Europeană, precum și despre felul în care este creată narațiunea pro-rusă.

În ceea ce privește presiunile de natură politică și financiară relatate de organizațiile internaționale, 12 din cei 15 jurnaliști intervievați spun că există cenzură și auto-cenzură, atât la ziarele lor, cât și în general, în Serbia. Unii dintre ei consideră că nici măcar nu mai este nevoie de presiune politică, pentru că atmosfera creată indică ce este permis și ce nu. Mai mult, partea financiară este de asemenea influențată de felul în care se face relatarea; după cum  a subliniat un jurnalist, totul depinde de agenții de publicitate, care vor fi avertizați să nu facă publicitate într-un ziar care critică autoritățile.” O problemă și mai mare este aceea că statul continuă să joace un rol important pe piața media din Serbia, precum și faptul că se alocă mediei din banii contribuabililor pentru a favoriza guvernul.

 

* Țările care au fost incluse în sondaj au primit scoruri între 0 și 100, 0 fiind cel mai bun rezultat posibil, iar 100 cel mai slab.

Când vine vorba despre relatările din presa sârbească cotidiană, acestea sunt superficiale, faptice și se reduc la transmiterea declarațiilor oficiale și a declarațiilor unor politicieni, fără nici o analiză mai profundă a evenimentelor. Deși multe lucruri despre Rusia sunt scrise în presa cotidiană a Serbiei, publicul sârb știe foarte puține despre Rusia. Rusia și relațiile sale cu Serbia sunt descrise într-o manieră necritică, iar mass-media este mai interesată de modul în care elitele conducătoare sârbe vor să arate această relație decât de adevărata amploare a cooperării sârbo-ruse.

Pentru a evalua stilul textului din presa internă atunci când face relatări despre Rusia, am folosit mai multe variabile, dintre care cea mai importantă a fost gradul de senzaționalism, emoționalitate, părtinire și polarizare în relatare. Dintre ziarele analizate, cele mai senzaționaliste texte se află în tabloidul pro-regim Informer, la polul opus fiind Blic și Politika. Două titluri și texte extrem de izbitoare și marcate de senzaționalism au fost „Dă milioane să scape de Putin” (Informator, 20 februarie 2018) și „Fiarele lui Putin ajung în Serbia” (Kurir, 4 aprilie 2018).În ceea ce privește stilul relatării, senzaționalismul apare în 76% din articolele zilnice din Informer, în timp ce doar 14,8% din articole sunt marcate ca senzaționale pe portalul web rus Sputnik (serviciul sârbesc).

Există câteva explicații posibile pentru această diferență, iar una dintre ele ar putea fi de natură comercială. Având în vedere faptul că Sputnik este o agenție de presă finanțată de guvernul rus, care nu depinde în primul rând de piață, atunci nu există nevoia de a folosi titluri senzaționaliste pentru a atrage publicul, ceea ce nu este valabil în cazul tabloidului Informer. Totuși, acest ziar este recunoscut pentru senzaționalismul său, în special atunci când vorbește despre Rusia sau despre președintele rus Vladimir Putin. Un semn edificator al atitudinii pro-Rusia a publicației Informer este faptul că în birourile acesteia, pe pereți, se află imagini ale lui Vladimir Putin. De asemenea, tabloidul pro-rus are legături strânse cu președintele sârb Aleksandar Vucic. Se ridică aici întrebarea dacă narațiunea pro-rusă în cazul acestui cotidian a fost creată de președintele sârb.

Narațiunea pro-rusă este modalitatea lui Vucic de a face concesii față de baza electorală rusofilă

*https://globalvoices.org/2020/02/07/how-russia-influences-serbian-media/

Am menționat deja că presa sârbă nu are o atitudine critică față de Rusia, situație ce este cel mai bine ilustrată de faptul că Rusia nu a apărut în context negativ în niciunul din textele analizate. Dacă de uităm la numărul de texte pozitive despre Rusia, cele mai multe se află în tabloidul Informer (68,4%) și în Kurir (68,2%), precum și în cotidianul Večernje novosti (60%), în procente semnificativ mai mari decât cel în cazul portalului Sputnik (45,7%).

*RTS este radiodifuzorul public din Serbia (https://globalvoices.org/2020/02/07/how-russia-influences-serbian-media/)

În afară de datele cantitative, este interesant de observat care sunt atributele și cuvintele cu potențial emoțional folosite pentru a descrie relațiile dintre Serbia și Rusia. Ce am observat este ca presa sârbă folosește incomparabil de mai multe ori cuvinte ca fraternitate, prietenie, tradiție și apropiere (de 42 de ori) decât Sputnikul rusesc (6). Pe baza acestei constatări, se poate spune că redactorii folosesc aceste cuvinte pentru a scoate și mai mult în evidență relația dintre Serbia și Rusia, încercând să o prezinte mai degrabă cum și-o doresc ei decât cum este de fapt în realitate.

Jurnaliști cu care am discutat au recunoscut că sunt supuși presiunilor. Un jurnalist TV mi-a spus că presiunea cea mai mare asupra mass-mediei vine chiar de la vârful partidului de guvernământ. În ceea ce privește influența reală, directă, rusească asupra mediei, ea crede că Rusia nu ar putea nici măcar să facă publicitate unui subiect care este în contradicție cu politica celor care controlează mass-media în Serbia. Un alt redactor de tabloid spune că este aproape sigur că rușii nu au nicio influență asupra lui Informer, care este puternic asociat unei politici editoriale pro-ruse.

Câțiva jurnaliști mi-au spus că povestea influenței rusești este exagerată, și că este vorba mai de grabă vorba despre un caz de rusofilie decât de o influență reală a Kremlinului. Un jurnalist de politică externă crede că și relatările din presa cotidiană sunt mai mult despre Vladimir Putin decât despre Rusia. Câțiva editori explică această situație ca fiind o modalitate de a-și vinde ziarele: când îl ai pe Putin pe prima pagină, oamenii cumpără.

De ce relatează presa cotidiană despre Rusia ca și cum ar urma să ne alăturăm Federației Ruse mâine, când de fapt Serbia își urmează parcursul european? Una dintre explicații poate fi găsită în nemulțumirea publică față de politica vestului în relația cu Serbia, în vreme ce Rusia este prezentată ca o alternativă. Mai mult, Rusia nu a bombardat Serbia și oferă sprijin în ceea ce privește situația din Kosovo. Cu toate acestea, un fost corespondent la Moscova crede ca presa sârbească folosește fake news despre relația dintre Serbia și Rusia, și a făcut o observație interesantă: în presa sârbească este imposibil să vezi declarații ale lui Vladimir Putin alături de cele ale lui Vucic.

Se pune, totuși, întrebarea, cât de mare este rolul autorităților sârbești atunci când este vorba despre crearea și încurajarea narațiunilor pro-vest în presa cotidiană. Unul dintre jurnaliști a subliniat faptul că, atunci când este vorba despre atitudinea autorităților față de Rusia, Vucic încearcă să își mulțumească electoratul naționalist pro-rus prin intermediul mass-mediei. Fostul corespondent la Bruxelles vede două influențe principale atunci când vorbim despre Rusia, una dintre ele via Sputnik, iar cealaltă venind din partea partidului politic de guvernământ, care promovează rusofilia în presa cotidiană.

O interpretare interesantă vine din partea redactorului unui portal rusesc din Serbia, care crede că nu există presiune din partea rusească, nici eforturi speciale pentru a convinge pe cineva să scrie de bine despre Rusia. Câțiva dintre jurnaliștii cu care am vorbit au subliniat faptul că narațiunea pro-rusească din presa cotidiană este creată de autoritățile sârbe, nu de Rusia. Motivul pentru care redactorii sunt implicați în acest proces își are originea mai degrabă în oportunismul acestora, decât în ideologie. Unul dintre respondenți a spus că „primele pagini ale tabloidelor sunt mai întâi verificate în diferite birouri guvernamentale înainte de a fi tipărite”.

Având în vedere că analiza de conținut a arătat deja că presa cotidiană sârbă conține articole care sunt mai favorabile, emoționale și părtinitoare decât cele ale Sputnikului rus, se poate trage concluzia că narațiunea pro-rusă creată în Serbia nu are prea mult de-a face cu Moscova. Aceasta este creată de jurnaliștii și editorii sârbi, și nici măcar direct de ei. Acele elite politice care controlează peisajul media din Serbia au cel mai mare impact posibil asupra creării unei astfel de narațiuni. Narațiunea pro-rusă este controlată, creată și încurajată de Partidul Progresist Sârb, la guvernare, condus de președintele Aleksandar Vucic. Există câteva motive posibile pentru acest lucru, iar mulți dintre jurnaliștii pe care i-am intervievat spun că totul se rezumă la nevoia politică a lui Vucic de a-și menține popularitatea personală prezentându-se drept un lider care poate discuta atât cu Estul, cât și cu Vestul. Mai mult, prin crearea unei narațiuni pro-ruse,  Aleksandar Vucic încearcă să își calmeze alegătorii care sunt mai naționaliști și mai în favoarea Rusiei și a sistemul său tradițional de valori.

 

Alte articole
Polonia: decăderea presei libere, mărirea „Părintelui Director”

Polonia: decăderea presei libere, mărirea „Părintelui Director”

Polonia urmează calea bătută de Ungaria și prim-ministrul acesteia. După ce și-a adus sub control Tribunalul Constituțional și Curtea Supremă, guvernul naționalist al partidului Lege și Justiție a început să sufoce fără milă organizațiile de presă independente și să restricționeze libertatea de exprimare. În curând, magnatul media Tadeusz Rydzyk ar putea să devină cea mai importantă persoană fără funcție publică din Polonia și cel mai puternic jucător de pe piața media, în afară de radiodifuzorul public. Este preot, om de afaceri și prieten apropiat al multor politicieni de dreapta.

Antivax.bg: Cum a crescut neîncrederea bulgarilor în vaccin

Antivax.bg: Cum a crescut neîncrederea bulgarilor în vaccin

După câteva valuri puternice de fake news în ultimii ani, scepticismul față de vaccinuri este în creștere chiar și în rândul celor care nu cred în teoriile conspirației.

Grupul Wagner: „armata nimănui” în războiul hibrid al Rusiei

Grupul Wagner: „armata nimănui” în războiul hibrid al Rusiei

Cu cât mai hibridă devine realitatea, cu atât mai hibride devin uneltele de luptă. Este un nou crez informal al Rusiei de astăzi care, în războiul asimetric în afara teritoriului său, folosește o „armată a nimănui”. Cel mai cunoscut dintre avatarurile acestei armate este Grupul Wagner.

Vuk Velebit

16 Feb 2021
Vuk Velebit

Timp de citire: 9 min
  • În ultimii ani, comunitatea internațională a tras cu insistență semnale de alarmă cu privire la extinderea și consolidarea influenței rusești în Balcanii de Vest, cu precădere în țările care se află în proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană. În acest fel, Rusia își demonstrează puterea, deși este conștientă de faptul că această regiune aparține, din punct de vedere geografic, Europei, în vreme ce din punct de vedere economic depinde în mare măsură chiar de Uniunea Europeană.
  • Jurnaliști cu care am discutat au recunoscut că sunt supuși presiunilor. Un jurnalist TV mi-a spus că presiunea cea mai mare asupra mass-mediei vine chiar de la vârful partidului de guvernământ. În ceea ce privește influența reală, directă, rusească asupra mediei, ea crede că Rusia nu ar putea nici măcar să facă publicitate unui subiect care este în contradicție cu politica celor care controlează mass-media în Serbia. Un alt redactor de tabloid spune că este aproape sigur că rușii nu au nicio influență asupra lui Informer, care este puternic asociat unei politici editoriale pro-ruse.
  • Se pune, totuși, întrebarea, cât de mare este rolul autorităților sârbești atunci când este vorba despre crearea și încurajarea narațiunilor pro-vest în presa cotidiană. Unul dintre jurnaliști a subliniat faptul că, atunci când este vorba despre atitudinea autorităților față de Rusia, Vucic încearcă să își mulțumească electoratul naționalist pro-rus prin intermediul mass-mediei. Fostul corespondent la Bruxelles vede două influențe principale atunci când vorbim despre Rusia, una dintre ele via Sputnik, iar cealaltă venind din partea partidului politic de guvernământ, care promovează rusofilia în presa cotidiană.
Violurile Armatei Roșii
Violurile Armatei Roșii

Există o discrepanță între estimările occidentale, potrivit cărora au fost sute de mii de victime ale violurilor, și cele rusești, în care numărul tinde spre ordinul zecilor. Cu ce argumente însă a intrat fiecare parte în dispută?

05 Mar 2021
Decăderea lui Dodon și scenariile de dinaintea furtunii politice din Republica Moldova
Decăderea lui Dodon și scenariile de dinaintea furtunii politice din Republica Moldova

Scena politică de la Chișinău este din nou în criză. Incompatibilitatea dintre președintele ales pro-european Maia Sandu și adversarii săi politici de la guvernare din tabără „establishment-ului” corupt de la Chișinău cu simpatii proruse provoacă iar clinciuri și situații greu de anticipat.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
02 Mar 2021
Noua politică istorică a Kremlinului – o provocare pentru Europa
Noua politică istorică a Kremlinului – o provocare pentru Europa

Speculațiile cu trimitere la memoria istorică au devenit principala armă folosită de Rusia în confruntarea de tip hibrid cu țările europene. Ele au ca țintă atât țări membre UE, cât și țările din Parteneriatul Estic.

Yevhen Mahda
Yevhen Mahda
26 Feb 2021
China și Orientalismul 2.0: Cea mai bună formă de propagandă e când ceilalți n-au habar cine ești
China și Orientalismul 2.0: Cea mai bună formă de propagandă e când ceilalți n-au habar cine ești

Cea mai eficientă formă de propagandă chinezească peste hotare nu e cea pe care Beijingul o plănuiește, ci aceea care apare spontan atunci când o civilizație îndepărtată vorbind o limbă pe care puțini europeni o înțeleg vine în contact cu tendința aceleiași Europe de a crea mitologii despre “Orient”. Cu alte cuvinte, e un produs colateral al “orientalismului”.China de azi a luat locul Japoniei anilor 1970 drept “țara care face lucrurile altfel decât noi” și e pe cale să surclaseze vechile democrații.

Sorin Ioniță
Sorin Ioniță
25 Feb 2021