„Nici Kievul, nici Doneţkul nu-şi doresc revenirea războiului, însă propagandiştii îl fac aproape inevitabil”, scriu Dmitri Durnev și Valeri Shiriaev, care semnează în Novaya Gazeta un amplu „reportaj înainte de luptă”.
Ziua de 26 martie a fost cu lapoviţă în Doneţk şi Makeevka, iarna prelungită a potolit de la sine aşteptarea unui război de proporţii, a unei „ofensive hotărâte a Forţelor Armate ale Ucrainei” şi alte scenarii apocaliptice pentru Donbass. Ampla campanie informaţională, previzibil, s-a împotmolit adânc în noroi.
Nota redacţiei NG:
Marea luptă care urmează în Donbass este dezbătută serios de experţii de la Moscova, dar în Donbass nu produce îngrijorări ieşite din comun. Războiul, apriori, este considerat „rusesc” – dacă „Vântul nordic” (n.t. trupele ruseşti din Donbass) va decide să lupte, părerea localnicilor nu va fi luată în considerare de nimeni. Totuşi, aceiaşi localnici sunt ferm convinşi că până la vară nu se va întâmpla nimic important, deşi în ultimii ani nimeni nu-şi mai face planuri atât de îndepărtate.
Războiul este în al optulea an şi cei aflați în zonă ştiu foarte bine că pentru orice ofensivă stepa de aici e bună doar pe timp de vară, sau în cel mai rău caz, pe o iarnă geroasă – fără camuflaj, dar pe sol tare.
În perioada dezgheţului, când câmpurile sunt îmbibate de apă, iar BTR-urile se vor împotmoli fără nicio speranţă, tranşeele se vor umple de noroi şi transportarea muniţiilor şi a hranei va fi îngreunată, nu sunt condiţii potrivite pentru lupte active. Pe câmpul negru, tehnica este vizibilă de sus ca o pată verde – nici un camuflaj, arăturile de-a lungul drumurilor şi păşunilor sunt deschise pentru orice observator şi dintr-o parte, şi de sus.
În consecinţă, în această primăvară în Doneţk nu era nicidecum aşteptată ofensiva FAU, în pofida efortului propagandistic zelos a lui Vladimir Soloviov…
[…]
Corespondentul Novaya Gazeta relatează ce se întâmplă în Donbass în ultimul timp.
Ce se întâmplă?
În Donbass, demult nu funcţionează armistiţiul, pe front acţionează perechi de lunetişti, sunt minate câmpurile, pe teren ies grupuri de cercetare-diversiune, periodic intervin artileria şi mortierele. Cele mai fierbinţi puncte de-a lungul celor 400 de kilometri de front – Gorlovka, împrejurimile Mariupolului şi teritoriul dintre Alexandrovkaia şi Mariinka, suburbii ale Doneţkului. Uneori, mortierele se aud din Peski – odinioară o zonă imobiliară de elită a Doneţkului – exploziile de lângă ruinele fostului salon auto Volvo răsună în tot oraşul. În ultimele zile, aruncătoarele de calibru mai mare de 120 de mm au fost auzite şi în cartierul de Vest al Mariupolului.
În cunoscutele puncte fierbinţi din perioadele anterioare ale războiului – regiunea Svetlodarsk de lângă Debalţevo, zona industrială din Avdeevka şi împrejurimile localităţilor Jelobok şi Zolotoe din regiunea Luhansk – deocamdată e relativ linişte. Adică, după o perioadă în care de bine de rău a fost respectat armistiţiul din 2020, s-au reluat schimburile de focuri, iar de la sfârşitul lunii ianuarie 2021 a repornit un război mocnit, ca şi până la armistiţiu.
Eşaloanele de tehnică militară ucraineană arătate de televiziunile ruseşti, care ar fi sosit pe front pentru o „ofensivă hotărâtă”, probabil că impresionează pe cineva la Moscova, dar nu şi populaţia din Doneţk. Aici războiul este în al optulea an, toţi cei implicaţi şi cât de cât interesaţi au învăţat demult să discearnă informaţia. În „teritoriile din regiunea Doneţk temporar ocupate de Ucraina” (conform terminologiei RPD) nu este şi niciodată nu a fost instituită legea marțială nu sunt cu adevărat interzise filmarea şi fotografierea, iar fiecare brigadă sau batalion ucrainean dispune de o garnitură de voluntari şi purtători de cuvânt.
Mai mult, aceste brigăzi fac rotaţie cu regularitate, ceea ce, deşi cu întârziere, este vizibil. Când din Gorlovka a fost dislocat în Mariupol batalionul ucrainean de puşcaşi marini nr. 503, acesta a fost întâmpinat de familii, prietene şi activişti, fapt ce se poate vedea pe reţelele de socializare. După ce locul acestuia a fost luat de brigada a10-a, vânători de munte, cea mai tânără din Forţele Armate ale Ucrainei, ofiţerii de presă şi voluntarii au făcut anunțuri, de două ori weekendul trecut, despre cei care au murit în urma ultimelor tiruri.
Transferul puşcaşilor marini din cel mai fierbinte punct şi sosirea unei brigăzi noi din Biserica-Albă a fost, desigur, însoţit de deplasarea tehnicii pe cale ferată şi putea fi filmată de oricine. Şi aceasta nu e singura rotaţie în zona desfăşurării Operaţiunii Forţelor Unite din ultimele două luni. Brigăzile FAU se schimbă, merg în concediu, merg la poligon, apoi revin pe front – aparent sunt informaţii secrete, dar toţi cei implicaţi ştiu ce brigadă anume va veni, de exemplu, în luna mai pe poziţie în Avdeevka, în locul brigăzii a 72-a motorizată.
Nu există şi nici nu a existat vreo concentrare a trupelor şi mijloacelor pentru o operaţiune de anvergură din partea Forţelor Armate Ucrainene în Donbass, rotaţia brigăzilor este conformă programului, armata ucraineană îşi menţine forma, iar imagini făcute de amatori cu deplasări ale trupelor militare pe magistrale şi căi ferate se găsesc din abundenţă în Donbass.
În RPD, pe de altă parte, termenul de „rotaţie a trupelor” nu există: batalionul „Vostok” s-a transformat în brigadă, apoi în regimentul al 11-lea al Corpului şi compania de cercetaşi a forţelor de interne locale. Cu toate aceste schimbări, aceiaşi oameni au rămas în tranşeele din preajma localităţii Iasinovataia, un oraş din apropierea Doneţkului, la fel ca şi brigada a 7-a de lângă Debalţevo, regimentul 9 de puşcaşi marini de lângă Mariupol, brigada 100 din Alexandrovka. Nu mai există miliţia populară, este o armată angajată prin contract, cu o lipsă acută de personal în prima linie de infanterie şi un contingent necombatant disproporţionat în spatele frontului.
Martie 2021 este determinant pentru toţi militarii RPD: după bugetari şi funcţionari s-a promis majorarea alocaţiilor lunare băneşti şi combatanţilor – de la 15-16 mii de ruble (soldaţi), până la 20 de mii (200 de euro, nota Veridica). Deocamdată informaţiile sunt contradictorii – salariile mărite nu au ajuns la toţi.
Este clar pentru toată lumea că unităţile Corpului nu au forţe şi mijloace pentru o operaţiune de sine stătătoare.
Un element nou al acestui război îl constituie amplificarea, din iarnă, a activităţii complexelor de luptă radio-electronică pe toată linia şi o intensificare ieşită din comun a eforturilor propagandistice din partea republicilor autoproclamate.
Situaţia a devenit amuzantă când, de exemplu, pe 4 martie, liderul RPD Denis Puşilin a anunţat la „Rossia 24” că a ordonat în mod public forţelor armate ale autoproclamatei republici să „deschidă foc de anticipare în scopul înăbuşirii şi distrugerii cuiburilor de foc ale Forţelor Armate Ucrainene”. Însă, Corpul (astfel e numit în Doneţk corpul militar local, iar conform militarilor ucraineni acesta este al 8-lea regiment de gardă al Armatei Federaţiei Ruse cu statul major în Rostov-pe-Don) are comandamentul său, care a adus la cunoştinţa subalternilor, câteva zile mai târziu, o dispoziţie proprie. Ceea ce, bineînţeles, a generat în tranşee un val de glume şi ironii pe seama „comandantului suprem”.
În Doneţk nimeni cu corelează „conducerea republicii” cu verticala militară. După pieirea lui Alexandr Zaharcenko, au fost desființate ministerul apărării din regiune şi toate companiile şi regimentele cu destinaţie specială de pe lângă ministerele civile şi direcţia de căi ferate.
În RPD are loc instruirea demonstrativă a rezerviştilor, exerciţii în prezenţa lui Denis Puşilin, şi este discutată indolent posibilitatea serviciului militar obligatoriu. Pericolul înrolării obligatorii a absolvenţilor şi recrutarea generală a bărbaţilor este îngrijorător pentru toată lumea, dar încă nu s-au încumetat să introducă această măsură. În prezent este vorba de o recrutare de probă a câtorva sute de tineri într-o cazarmă, la fel, demonstrativă, mai mult pentru a fi arătată la televizor. O înrolare pe bune ar provoca exodul tineretului din RPD şi emigrarea în masă a populaţiei: minerii plecaţi la câştig în Rusia, constructorii şi metalurgii, în loc să revină acasă îşi vor lua cu ei şi familiile.
Din iarnă, în Doneţk este evaluată introducerea unor legi care ar putea deveni un factor destabilizator pentru toată Ucraina şi o problemă pentru administrația președintelui Volodimir Zelenski, dar deocamdată curatorii acestui proiect nu s-au hotărât să facă paşii decisivi – calculează meticulos urmările.
Este cunoscut că, din ianuarie, președintele Ucrainei Volodimir Zelenski a schimbat brusc retorica şi a făcut mai mulţi paşi la care nu s-a hotărât niciodată Petro Poroşenko, a interzis emisia a trei posturi tv pro-ruseşti, au fost introduse sancţiuni individuale împotriva deputaţilor Victor Medveciuc şi Taras Kozak, se pune presiune pe afacerile acestora - SBU a efectuat sute de controale în reţeaua de benzinării Glusco, unde în opinia serviciilor speciale ucrainene sunt acumulaţi bani cash în folosul opoziţiei pro-ruse.
Şi cel mai important, cam din august 2020 au intrat în impas negocierile şi în formatul de la Minsk, şi în formatul Normandia.
Iarna aceasta a arătat că politicienii pro-ruşi nu au nicio influenţă reală asupra opiniei publice de la Kiev – închiderea posturilor tv nu s-a soldat nici măcar cu un protest faţă de cabinetul preşedintelui ucrainean. Ce ar putea face în acest sens Luhansk şi Doneţk?
Pârghia sub formă de ostateci civili a încetat să mai funcţioneze, este blocat schimbul de prizonieri. Iar încercarea transmiterii solemne lui Victor Medveciuc din partea RPD şi RPL a patru femei acuzate de „spionaj în favoarea serviciilor străine” a eşuat, „cumătrului lui Putin” i-a fost restricţionat accesul în Ucraina prin PCII (punctele de control de intrare/ieşire din regiunile separatiste), iar organele competente au pus atâtea întrebări că zborul aeronavei cu prizonierele la bord a fost pur şi simplu anulat.
Din ianuarie până în martie, au avut loc mai multe scurgeri de informaţii din RPD privind pregătirea unor legi privind cetăţenia şi hotarele. Legea privind cetăţenia era similară cu cea abhază şi urma să îngrădească, tuturor celor care nu iau paşaport RPD, dreptul la vânzare-cumpărare a imobilelor, la activitate antreprenorială şi cel la libera circulaţie pe teritoriul necontrolat de Ucraina. Legea privind hotarele presupune introducerea unui permis de ieşire a populaţiei localnice în Ucraina şi introducerea unor vize sau a unor acte de migraţie pentru cei care au părăsit Doneţkul.
Toate aceste legi au un preţ şi pentru autoproclamatele republici. Înrolarea obligatorie nu poate să nu fie însoţită de restricţionarea ieşirilor pentru tineri, în situaţia în care toată populaţia activă pleacă la câştig în Rusia. Introducerea unor restricții pentru „necetăţenii” din RPD şi RPL va lovi în loialitatea majorităţii – deocamdată doar 20% din populaţie deţine paşapoartele „interne” ale republicilor. Chiar şi cea mai draconică redactare a legii privind cetăţenia stipula o perioadă de tranzit până în 2025.
Dintre pârghiile care ar putea influenţa cu adevărat Ucraina, în Donbass au mai rămas doar tunurile, care la rândul lor pot avea doar un impact limitat - procedeele de luptă anti-baterie în anii de război au fost cizelate până la perfecţiune.
Impasul evident pe toate fronturile – politic, umanitar şi militar – îi fac pe toţi să aştepte cu încordare lunile mai-iunie, să înverzească câmpurile şi să se facă vreme bună.
Citește continuarea pe Novoya Gazeta
